Intrarea deputaților

GARDISTUL intră târând pe POPESCU, deputat, în incintă. Popescu, în cămașă de noapte înfășurat în plapumă, cu scufă de noapte pe cap, vroiește să convingă pe GARDIST, citindu-i Constituția.

POPESCU: … în adevăr, Constituția zice…

GARDISTUL (îmbrâncindu-l): Nu mi-o citi, că ți-o aplic!

POPESCU: Și totuși, legiuitorul constituant a făcut din Constituție…

GARDISTUL: Ce constituție? Parcă eu nu știu că acuma e fricțiune? Las’ că vă frec eu! Să mai poftiți fraicart!

POPESCU: M-ai sculat cu o oră mai ’nainte. Și-n ce costum! Nu m-ai lăsat măcar să mă ascund după deget. Un mare bărbat, al cărui nume mă fac forte să-l citez la rigoare, a zis: Mors ultima ratio…

GARDISTUL: O fi! Ți-a murit ultima rață! Și mie mi-au murit anul ăsta toate găinile. Fapt pentru care am să deschid o societate de avicultură cu firma „La găinăria comunală”. (Iese.)

Afară se aude zgomot. Intră mai mulți gardiști, aducând alți deputați. Un deputat e numai în vârstă, altul în cămașă, al treilea tot așa. Scena se umple.