SCENA XII

Influența intră în costum de călătorie și voalată. Vine repede și apucă pe cei doi doctori de guler.

INFLUENȚA: În sfârșit!... În sfârșit pusei mâna pe voi, mizerabililor!

DOCTORII: Ai!… Ai!… Ce ai cu noi?…

1-UL DOCTOR (aparte): Trebuie să fie nevasta băcanului pe care l-am orbit săptămâna trecută.

2-LEA DOCTOR: Mi se pare că e sora ofițerului de cavalerie căruia i-am tăiat amândouă picioarele.

INFLUENȚA (scuturându-i): Acuma să vă văd!

FORFECARU (lui Bursuc): Să știi că e dama voalată din procesul Dreyfus.

1-UL DOCTOR (dulce): Vă rog, madame, ce poftiți?...

2-LEA DOCTOR (și mai dulce): Cu cine avem onoarea, madame?

INFLUENȚA: Așaa!... Nu mă cunoașteți, nu știți cine sunt, habar n-aveți de mine și cu toate astea, de ani de zile îmi aruncați toate relele în spinare!? (Ridică vălul.) El bine, priviți-mă: eu sunt influența!

DOCTORII (muindu-se): Aaah!… Aaaah!

INFLUENȚA:

Cuplete pe aria spaniolă „Tiroleza”

Vin din locuri călduroase 

Ca un fulger mă abat,

Dau dureri în cap și-n oase 

Și-n trei zile culc la pat.

Guturaiul mi-este crainic 

Și strănutul armament;

Împotrivă-mi, v-o spun tainic,

Nu există tratament.

Dar nu vă încredeți nici în muștar,

Nu vă încredeți în salamar;

De-ar fi remediu ca să existe,

E o duzină de batiste.

De când lumea sunt în lume,

Însă doctorii glumeți,

Mi-au dat azi un groaznic nume,

Ca să pară ei șireți.

Influența-n dreapta-n stânga! 

Influența-n sus și-n jos!

Influența e nătânga!

Influența-i cu ponos!

Dar nu vă încredințați nici în muștar,

Nu vă încredințați în salamar;

De-ar fi remediu ca să existe,

E o duzină de batiste.

1-UL DOCTOR (apucându-se de cap): De obicei influența te lovește unde ești mai slab; pe mine m-a lovit la cap.

2-LEA DOCTOR (ținându-se de pântec): Și pe mine m-a lovit la slăbiciune!

BURSUC: Pardon!

INFLUENȚA: Acuma… (Dă un chiot și fuge.)