Tribunul [ modifică ]

De afară se aude zgomot. Huiduieli. Fluierături. Urale. Geamuri cad sparte. În Cameră emoțiune. Prin fundul Camerei trec în fugă gardiști fluierând, soldați, bătăuși.

TRIBUNUL (cu o pălărie mare, cu pelerină, cu un sul de hârtii la subțioară, intră violent în mijlocul tumultului. Se urcă la tribună. Este primit cu urale și aplauze): Cetățeni ai Capitalei! Bandele regimului v-au măcelărit! Tiranul (arătând spre Pitic, care se ascunde la spatele Moderatului) au sfâșiat Constituția!!

TOȚI (în uimire): A!

TRIBUNUL: Iată, o am aci, sub mantă, — pentru că eu port și mantă, (violent) nu ca dumnealor! (Scoate de sub mantă o carte fără scoarțe, ruptă, sfâșiată.)

O VOCE DIN SALĂ: Trăiască tribunul poporului! (Aplauze pe scenă.)

TRIBUNUL (după ce salută grațios pe cetățeanul din sală): Toți mă iubesc… în princip! Dar știți ce s-a întâmplat afară? Cetățenii care voiau să vie aci au fost împiedecați cu sila și cu jandarmi. Afară domnește Anarhia! Și știți care este cauza? Poporul a aflat că un pitic a devastat un magazin de pielărie și a furat mai multe portofele, pe care le-ar fi împărțit pe la favoriți… Poporul a venit aici, în Dealul Mitropoliei, ca să prindă pe inculpat, care s-a refugiat în chiliile călugărilor. Călugării l-au afumat ca să fugă, și se crede că el se găsește aici…

BURSUC (scoțând pe Pitic de la spatele Moderatului…): N-o fi dumnealui?

MODERATUL (Piticului): Repede! Dai trei?

PITICUL (necăjit): Nu dau! Petit bonhomme vit encore!

BURSUC: Îl recunoașteți?

TRIBUNUL: Tocmai. Devastatorul de portofele!

MODERATUL: Și vroiai să mă tratezi cu portofele răpite fără un pic de moderațiune? Ai noroc că sunt părinte de familie!

TOȚI: Să-l umflăm! Să-i votăm o moțiune! Să-l executăm!