Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată

de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,

păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,

de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii

în părul tău,

eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate

visez

ca valul ce preface-n mister

tot largul lumii e urzit

din părul tău —

şi strig,

şi strig,

şi-ntâia oară simt

întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.