Roman, 11.11.1936

Iubitul meu Geo Bogza, Cu mare întârziere, după cum vezi, am primit cartea tal poştală cu data de 6 februarie, în care îmi anunţi că împlineşti] 28 de ani. Vestea aceasta m-a emoţionat peste măsură. În afara tuturor consideraţiilor metafizice şi abstracte, rrazml suntem oameni şi ne socotim viaţa în ani; în anii în cărei punem faptele noastre bune, extraordinare, mediocre saii triste. Te îmbrăţişez şi te sărut pe amândoi obrajii, urându-ţi să devii pe an ce trece tot mai iubit de oameni şi tot ma3 necesar lor. Îţi doresc ca numele tău să fie luminos, să te admire lumea nespus de mult cu sinceritatea aceea spontana a mulţimii care simte într-un om întruchipate deodată toat J dorinţele ei tainice, pe care nu le poate exprima. Vorbesc! Cu oameni simpli şi necăjiţi (omul care aduce pâine, ur,

1 G. B., Cartea lui M. Blecher, „Vremea”, An IX, nr. 424 din 9 bruarie 1936, p. 2.

2 „Zorile”, An II, nr. 274 din 5 februarie 1936, p. 4.

3 „Facla”, An XVI, nr. 1499 din 31 ianuarie 1936, p. 2.

Electrician care a venit să vadă contorul, unchiul meu, şi aduc vorba înadins despre „Tempo” şi articolele tale. Ei bine, mă crezi. Toţi aceşti oameni le citesc. Zilele trecute spuneam unuia dintre ei „ai cetit articolul Uite popa nu e popa? Era foarte bun” şi el îmi răspunde simplu „Toate sunt foarte bune”. Încă o dată îţi fac urările mele calde şi sincere de bine; nu o uit nici pe Elly, ea va fi întotdeauna lângă tine ca un elixir vital de cea mai sublimă calitate morală.

Tot azi am primit o scrisoare de la CA. Donescu. Ieri, de la Ieronim Şerbu, la care am răspuns. Voi trimite, cred, câte ceva pentru „Vremea”, vei vedea tot ce e bun şi ce nu. Te rog scrie-mi adresa lui Ilarie Voronca, la Paris; îi voi trimite nişte traduceri în franţuzeşte din Bacovia pe care le-am făcut în „orele mele libere”1. Voi scrie poate o povestire cu. Titlul Poveste cu un cuptor de pâine, titlul poate este frumos, povestea însă e destul de macabră.

Îţi anunţ că am isprăvit de scris nuvela Cavoul însă nu mă împac cu forma ei provizorie; voi mai scrie-o încă o dată, şi de câte ori va fi nevoie, până va ieşi ceva citibil.

În afară de literatură, am fost amărât săptămâna trecută că sora mea a fost bolnavă, era ceva destul de serios şi acum e la regim; ştii tu, regim = n-ai voie să mănânci nimic bun, numai porcării, zarzavaturi fără sare care te slăbesc îngrozitor.

Încolo toate cum le ştii; a venit iarna, e frig însă soba mea încălzeşte bine; e cald în odaie; mă ocup de sănătate, urmez tratamentul meu de fiecare zi şi asta e tot.

Te sărut mult de tot pe tine şi pe Elly.

M. Blecher

Traducerile lui M. Blecher din Bacovia au fost publicate postum, astfel: Degel în revista „Ateneu”, An IV, nr. 1 (30), ianuarie 1967; „lomb, Canicule, Valse d'automne, Higiene, La Fanfare, A une vierge ln M. Blecher, Vizuina luminata, ed. Cit., p. 177-183.

P. S. Poţi scrie cărţile poştale cu creionul, le citesc perfect. Îţi mulţumesc încă o dată, nespus de mult, pentru] articolul din „Vremea”1 care a fost într-adevăr extraordinar.

În legătură cu cartea mea. În faţa unei vitrine unde el expusă doi ofiţeri stau de vorbă (auzită):

— Ce ţi-e şi cu filosofii ăştia! Pentru ce ar pune „irealitatea imediată” şi n-ar scrie curat „realitatea imediat