Roman, 14.1.1935

Dragul meu Geo Bogza, îţi scriu pe hârtie „Extra-Strong” care am scos-o în fine azi dimineaţă la lumina zilei ca să transcriu primul capitol din Exerciţii pentru a ţi-l trimite. Va fi însă după 25/1 şi după ce te întorci din Ardeal, deoarece merge încet şi eu nu mă grăbesc; de alfel nu ţi-l voi trimite pentru publicare ci numai pentru ca să-l citeşti şi să-mi spui ce crezi.

Aş vrea să ştiu procesul tău isprăvit cu bine, te rog foarte mult să mă înştiinţezi la timp, vreau să spun imediat ce vei şti rezultatul.

O văd foarte bine pe Elly patinând, cum îşi pune patinele, cum îşi trage puţin pălăria pe ochi, cum îşi îmbracă mănuşile.

Toată săptămâna trecută mi-a fost imposibil să-ţi scriu (nu mi-a fost prea bine, dar mi-am pus în cap să nu mai scriu nimănui detaliile bolii mele fiindcă găsesc greţos să pun pe hârtie şi să etalez mizeria aşa ca un fel de „vitrină de martir”).

Cu Blake treaba e complicată. Wauquier pleacă abia mâine în Anglia şi de la el aştept unele documentări, aşa că va fi gata mai în primăvară. Îţi mulţumesc mult că te interesezi.

Cred că la 1 martie mă mut „irevocabil”. Este un plutonier care ar vrea să închirieze o cameră, e un om „cum se cade” (în afară de regiment numai, aşa bănuiesc, căci dacă ar fi şi în regiment, vorba ceea: n-ar mai fi plutonier) şi are o ordonanţă care mi-ar putea fi de folos; în plus, din banii chiriei aş scoate Exerciţiile sau o revistă; ar fi oarecare satisfacţie morală ca cheltuielile să fie plătite de un plutonier. Te rog scrie-mi ce crezi, odaia aceea trebuie oricum să rămâie goală şi aş avea nevoie de bani; sunt în încurcătură, scrie-mi ce crezi.

Te rog iartă neglijenţa scrisorii acesteia, e tare dimineaţă şi încă nu-s bine treaz, plin de resturi de coşmar, visez toată noaptea şi mă zbat cu chestiile cele mai abracadabrante.

Te sărut cu drag, pe tine şi pe Elly, M. Blecher

P. S. în ultimul moment am hotărât definitiv să nu iau nici un chiriaş.