Dragul meu Geo Bogza, îţi mulţumesc pentru rândurile tale tonice, revifiante de astăzi, tu nu ştii poate câtă energie şi reconfort îmi aduc vorbele tale, sunt ca o transfuzie de sânge bun, viu. Cu Exerciţiile mai trebuieşte încă aşteptat, puţin, nu mult, şi sper – nu sunt sigur, vom vedea însă sper – că vor fi demne de încrederea pe care o ai în mine.
Ieri am comis o mică indiscreţie la adresa ta neştiind ca n-ai scris nimănui unde eşti la Balcic: i-am spus lui Hay unde să-ţi scrie.
— Ar vrea să ia el camera voastră de la 1 august încolo, auzind cât e de bună. Îţi va scrie poate azi.
Încolo toate bune, vine bâlciul, vine Wauquier, aparatul de Radio merge bine însă nu ascult mult.
În grădină la mine fructele s-au copt, sunt vişine delicioase şi caise din care voi face marmeladă şi vă voi trimit^ şi vouă să gustaţi. Mai sunt mere, pere şi smeură.
Te sărut pe tine, o sărut pe Elly, cu multă, infinită drago”
M. Blecher