Roman, 24. V.1935

Iubitul meu Geo Bogza, Iată ce se petrece aici şi cu mine de când nu ţi-am scrisj E cald, îngrozitor de cald, dimineaţa stau puţin pe terasă şi apoi în fund, pe platforma de lemn unde e mai răcoare] Căldura nu e deloc bună pentru stomacul deranjat pe cârd îl am; mai sunt hărţuit încă în timpul zilei însă nu chiar aşa ca înainte. In plus am voie să mănânc aproape de toate, măi hrănesc cât mai bine şi mai substanţial ca să mă îndrept şi j să-mi revin în fire. Iată acum ce este cu Exerciţiile. În liniei generală se poate spune că le-am terminat în versiunea dintâil mai am câteva pagini de sfârşit de adăugat.

— Douăzeci – însă acestea sunt deja scrise şi le voi complecta şi transcrie mai încolo, pentru moment îmi lipseşte „vibraţia” necesara pentru ele, este însă o chestie de o zi sau două şi când ma voi simţi „posedat” le voi scrie dintr-o singură trăsătură dd condei. Ultimele capitole le-am scris cam fără chef şi poatd deocamdată lucrul acestea este vizibil; sper în revizuire însă, în schimb m-am apucat să transcriu versiunea pentru ma şină (urmarea la ce ai cetit) şi aici am satisfacţii intime des: de mari; nu ştiu ce va ieşi însă lucrez cu un fel de bucuri care construieşte lucrurile cum trebuie. În anumite momen manuscrisul el singur parcă se organizează şi se defineşte, eu retuşez pe ici pe colo şi îmi vin în minte unele complec şi corecturi nebănuite când am scris întâia oară brut.

În fine tu vei vedea şi vei judeca.

Pentru ca să citeşti manuscrisul aş vrea neapărat să cite versiunea pentru maşină. Este între aceasta şi ceea ce scris dintr-o dată o enormă, o extraordinară diferenţă. Cr că într-o lună va fi gata căci lucrez cu înfrigurare şi po de scris.

Te rog scrie-mi când ai putea veni, vino oricând însă dacă vii special pentru manuscris te rog lasă-mă să isprăvesc copia pe care o fac acum. Cu bătutul la maşină va merge apoi iute. În caz că nu va putea Carol să scrie repede, voi da la un dactilograf profesionist.

În momentul de faţă îţi scriu cu inerţia pe care am căpătat-o scriind vreo opt pagini la Exerciţii, am căpătat un fel de galop al condeiului.

Îţi dau ştiri de pe aici, ieri m-a vizitat un vecin al meu, cel care stă peste drum, în casa aceea roză ca o bomboană fondantă, cu terasă mică. Îmi spune că este poet şi că are „compuneri originale”, între altele şi o epopee naţională română „Traianida”. E un băiat slab, destul de tânăr, cu patru copii, funcţionar la serviciul tehnic. E formidabil cât se scrie; eu cred că toată lumea scrie sau a scris; tatăl meu câteodată când scrie vreo scrisoare mai lungă îmi cere s-o apreciez „ca stil” şi îmi spune „eu aş fi avut, cred, talent de romancier”.

În momentul de faţă e ora patru, Pintilie doarme în iarbă în grădină, Olimpia este în bucătărie unde vorbeşte cu sora ei care a venit s-o vadă; câţiva nori au început să acopere cerul, poate o să ploaie. Toată dimineaţa a fost o căldură grozavă.

În cartea poştală pe care am primit-o azi îmi scrii că şi la Bucureşti e cald; ar fi bine să pleci undeva la munte, eu aş vrea să vii la mine unde este destulă răcoare, însă tu fă cum crezi că e mai bine. Poate tot ai să vii să stai câteva săptămâni spre sfârşitul vacanţei, nu-i aşa? Te aştept cu nerăbdare pe tine şi pe Elly, toată lumea vă. Aşteaptă aici, toată lumea vă iubeşte însă nimeni ca mine.

Vă îmbrăţişez pe amândoi şi vă sărut cu dor şi dragoste, al vostru, M. Blecher