Roman, 27. IX.1935

Iubitul meu Geo Bogza, îţi scriu foarte puţin şi foarte greu; sunt chinuit îngrozitor de nişte hemoroizi ce mi-au ieşit din cauza poziţiei mele culcate; stau tot timpul cu comprese de apă caldă la şezut; nici de urinat nu pot, că se nasc contracţiuni foarte dureroase, în fine, mizerii.

Îţi mulţumesc că te interesezi atât de mult ca să apară cartea la timp. Pot să-ţi trimit suma cerută, dacă este nevoie] telegrafiază-mi. Când vii la Roman? Ştii vreo dată precisă? Iată, aş vrea să te rog mult ceva, care de altfel este inutil să ţi-o spun, fiindcă vei avea singur grijă, este vorba de condiţiile tipăririi, aş vrea să fie cât mai bune, cât mai avan-; tajoase pentru mine. Când ai fost aici ai înţeles cum stal chestia, pot să obţin banii pentru tipărire însă cu cât vor fi mai puţini va fi mai bine; eu „n-am curajul” ca să mai cer bani acasă, deşi mi se dau. Cea mai mare bucurie a mea ar fi să se vândă cartea şi asta nu pentru mine ci pentru prestigiul meu de om „care n-a câştigat un ban în viaţa lui”. Toate acestea eu le consider îngrozitoare fleacuri şi burghezisme stupide însă nu tot astfel le consideră şi cei din jurul meu. În fine, am în tine toată încrederea; mă exprim prost, a avea încredere în cineva înseamnă a „risca” ceva în baza anumitor considerente excelente, există însă şi un fel de încredere care nu trebuie să poarte acest nume, e de exemplu aceea pe care o am eu în părinţii mei; în ei n-am încredere, în ei „cred” şi tot astfel în tine.

— Încrederea este ceva vag, un sentiment supus controlului, înţelegi? Există ceva mai tare decât simpla încredere şi fluidul acesta mă stăpâneşte pentru tine din cap până în picioare. Iartă-mă că-ţi dau un exemplu: când viţa se sprijină de zid este vorba de încredere sau de ceva infinit mai vital, mai esenţial? Şi eu mă sprijin de tine.

Iartă-mi aceste divagaţii, trebuie să am febră. Îţi mulţumesc mult pentru tot ce faci pentru mine şi te sărut mult pe tine şi pe Elly, M. Blecher