Roman, 4. III.1935

Dragul meu Geo Bogza, îţi mulţumesc foarte mult că te-ai ocupat de esseul meu| să-ţi spun drept, am impresia că prin citatele suprimata^ articolul a câştigat în densitate, în conciziune. În tot cazul pot să te asigur că am avut o mare bucurie; e cel dintâi esseu, al meu publicat1.

Iată acum toate „proiectele” mele literare: Exerciţiile nu le-am terminat; cu o foarte mare voinţă ar fi putut apărea în primăvara aceasta însă m-am temut că efortul de a scrid silit şi lipsa unei re-re-revizuiri ar putea să scadă din caii -l tatea cărţii. Vreau să iasă ceva bun, aşa cum spui tu cu guraj plină, din inimă. Mai am de transcris vreo 100 pagini (100 sunt gata), apoi voi lăsa totul în pace vreo lună şi voi scria versiunea 3a care, poate, va fi definitivă: asta prin iunie, iuliej aşa că Exerciţiile vor apare la toamnă.

Te rog scrie-mi dacă e bun acest „plan”, vreau să iasă] ceva într-adevăr demn de încrederea pe care ai pus-o în minei Părerea ta mă importă mai mult decât orice pe lume şi dacăj e adevărat că „scriem întotdeauna pentru cineva” atunci] Exerciţiile sunt scrise pentru tine.

Între timp am intenţia să mai scriu câteva articole sau reportagii, ca până la toamnă cetitorul să se mai loveascăJ de numele meu de patru-cinci ori. Articolul asupra lui William Blake e gata, cred că e interesant, viaţa acestui artist e plină de fatalităţi crunte şi de extasuri sublime. În plus] Blake a fost un mare obsedat de ideea morţii şi mai ales de decorurile funerare şi prin aceasta l-am simţit aproape del mine şi de unele preocupări din cartea mea. Încât sunt| mulţumit de a fi scris articolul, chiar dacă nu e publicabil (a fost astfel pentru mine un exerciţiu paralel cu celelalte).

Care este esenţa poeziei, art. cit.

Articolul e însoţit de o foarte bogată colecţie de reproduceri interesante. Îţi voi trimite totul şi vei vedea ce-i cu el.

Poate însă că te deranjează să prezinţi tot mereu articolele mele la „Vremea”, te rog scrie-mi şi dacă e aşa voi renunţa, înţeleg foarte bine că asta te-ar putea plictisi.

Şi acum despre altele: îţi scriu din noua mea cameră, ţi-am anunţat că m-am mutat printr-o carte poştală, mi se pare. E cât se poate de bine aici, numai astă-noapte deodată s-a pornit un viscol teribil şi eu nu avusesem grijă să încălzesc odaia de cu seară încât au îngheţat şi maţele în mine până dimineaţa; m-a apucat pântecăraia de frig şi dureri îngrozitoare la vertebrele bolnave. În fine, toată dimineaţa s-a făcut cald în odaie şi m-am dezgheţat, acum sunt iar om ca toţi oamenii.

Camera de lângă mine vă aşteaptă pe voi: pe tine şi pe EUy; aş vrea să staţi aici toată vara; chiar azi dimineaţă mama mea mi-a spus că „speră că Geo Bogza să se simtă bine aici”.

Şi eu cred asta; viscol nu va mai fi şi alte inconveniente nu văd.

Toată lumea care vine aici admiră casa, grădina şi mai ales organizarea pe care am impus-o din primele zile pentru ca totul să fie curat. E la marginea oraşului însă e o locuinţă mult mai spaţioasă, mai luminoasă, mai plăcută decât altele din centru.

În fine nu vreau să te plictisesc nici cu invitaţii prea insistente; gândeşte-te însă că mi-ai face o mare, o nespusă plăcere să stai aici cu Elly câteva luni.

Totul este van, totul este fără importanţă, ceea ce contează în viaţă sunt întâlnirile dintre prieteni, bucuria asta mipalpabilă ca aerul şi pe care „o respiri” într-adevăr.

Cu dragoste mare te sărut pe tine şi pe Elly, M. Blecher