Leahul strică pacea și prin țări robește.

Rareș cheamă capii și-astfel le vorbește

— „Scris-am prin solie răilor străini

Să nu calce pacea, dulce la creștini...

Iată cum soliră: Pacea nu-i călcată,

Numai mintea voastră este turburată.

Aste vorbe-s bune pentru staturi mari,

Între două nații libere și tari...

Nu pot să le zică o vasală țară

Ce de-atâtea oare am supus la heară.”

La aceste vorbe toți se inimau;

Toți spre răzbunare brațul își armau.