Mohamet ascultă, iar trimisu-i spune

— „Tu dorești, prin arme, țara a supune,

Robi a ne reduce? Sufletu-ți fugos

Numai prin batalii poate fi voios. 

Sunetul de arme, gemetele-amare

Popolilor lumii ce-i încarci de heare,

Singure împacă sufletu-ți turbat.

Astfel fiul stâncii seamăna-n păcat,

Numai când prin noapte, printre vijelie,

Apa, vântul, norii urlă cu urgie!

Dar gândit-ai oare dacă poți să ții

Sub a ta putere țările ce-mbii?

Căci aceste locuri de când sunt sub soare

Au sorbit torente d-armii și popoare.

Împărate mândre! pe cât te mărești, 

Tot p-atât te fărâmi, tot p-atât slăbești.

Pe cel mai nalt arbor crivățul abate!

Un stejar a crește cearcă greutate.

În mulți ani se face, dar într-un minut

Vijelia bate, arboru-a căzut.

Vei putea tu ține sub a ta putere

Toate aste locuri fără-ngreuiere?

Pasărea protege puii mititei

Câți pot să-nvelească aripile ei; 

Dar pe câți aripa-i mică nu-nvelește

Sunt lăsați furtunii, uliu-i răpește.

Candela răvarsă razele-i de foc

Ce pătrund în umbră până la un loc;

Dar trecând de cercu-i noaptea deasă-ascunde

Negrele-i mistere; raza-i n-o pătrunde.

Aste țări stropite de sânge de bravi,

Rugin lesne lanțul popolilor sclavi! 

Vrei a trece râul ce te ține-n cale,

Făr'să cerci nainte valurile sale?

Dar aceste valuri, de mai multe ori,

Au plecat trufia multor călători! 

Astăzi poți învinge, căci ai mare-armie;

Dar ce-ți sigurează stabilă domnie?

Poți să ții în țară câte cete sânt?

Poți să șezi chiar însuți într-acest pământ?

Nu! Tu treieri lumea fără încetare.

Țara noastră-i mică, sufletul tău mare.

Mâine te vei duce cu oștirea ta

Mâine din robie ne vom deștepta. 

Vrând să pleci sub jugu-ți aste țări creștine,

Tu ne-arunci în sânul limbilor vecine!

Mare împărate! Trage-te d-aici

Și ne recunoaște drepturile-antici! 

Numai prin aceasta poate ca să fie,

Între turci și țară, pace, omenie.

Pace, omenie nu vor fi, nu sânt

Între robi și tirani, jos p-acest pământ!” 

Și-mpăratul zice: — „Noi, cu arma-n mână

Nu putem învinge nația română.

Drepturile țării să le respectăm,

Ca-n străine brațe să n-o aruncăm!”