Albert face știre lui Ștefan cel Mare

— „Să depui puterea și-armele barbare!”

Pentru-aceste zise, domnul îi scria

Aste vorbe dalbe: — „Vino de le ia!”

Iar la-ai săi le zice: — „În această lume

Cât cerescul soare va purta un nume,

Nimeni nu va spune, cât am viețuit,

Că a călcat străinul ăst pământ iubit

Și-a găsit în țară cugete-njosite,

Inimi degradate, brațe putrezite!

Nu cătați mulțimea celor ce sosesc

Și ascund în umbră soarele ceresc.

Inima la doruri e mai călduroasă,

Steaua-n noapte luce, e mai luminoasă!”

Zice; cere calu-i... Brava lui armie

Spre câmpia luptei pasă cu mândrie.