Clavecinul

 poate m-or căuta...

Eu voi fi lipsă, vai! dintru toate.

Atunci la mine gândi-vei poate

Și ochii-ți de lacrimi s-or îneca!”

Astfel răspândește tânăra-i cântare.

Dalbe lăcrimioare-nrouă fața sa.

Sufletul ei fraged, într-o căutare,

Se părea că-mi da.

Au trecut pe viața-mi zile de durere,

Chipul ei cel dulce de când n-am zărit.

Dar nimic nu stinge din a mea vedere

Îngeru-mi dorit.

Iar când văz femeie lângă-un clavecin,

Inima-mi exală un adânc suspin.

Share on Twitter Share on Facebook