Văzui fecioara, vis răpitor!

De dimineață lângă-al ei mire;

Plină de viață, de fericire

Dorințe d-aur, extaz, amor. 

Pe alba-i frunte purta cunune

Și p-a sa față roze și crini

De tinerețe, de viață plini,

Îngânau dulce inima-i jună. 

Purpura dulce și poleită

De dulci surâderi se legăna

Pe mica-i gură precum ar sta

P-o roză o rază, dulce-aurită. 

Și fiecine zicea răpit

Iată mireasa lângă-al ei mire!

Oh! bucurie! O, fericire!

Natura toată dulce-a zâmbit. 

Dar seara vine, și pe pământ

Văzui fecioara, cine va spune?

Făr-alte roze și-alte cunune

Decât acelea după mormânt. 

Văzui mormântul făcându-i cale

Și cum se-nchise pe sânu-i blând,

Văzui uitarea vesel ștergând

Din calea vieții urmele sale.