Albele fecioare cu cosiți frumoase

Colo dănțuiesc :

Ca fluturi ce scutur aripi auroase

Pe crinii ce cresc ;

Dar vai ! ochiul nostru, daca le privește,

Într-un rîu de lacrimi dulce se topește,

Cugetînd c-aceste fiice sunt ursite

Să dezmierde numai inimi înjosite !