Acei ce vă-nălțară pieriră în uitare.

De cincizeci evi, pe dânșii s-a-nchis al lor mormânt,

Țărâna lor perit-a l-a vântului suflare, 

P-acest deșert pământ. 

Popoare noi venit-au și au trecut din viață

Mai multe tronuri mândre d-atunci s-au răsturnat,

Și lumea fugătoare schimbat-a a sa față 

În cursu-i minunat. 

Chiar mintea omenească luat-a o schimbare;

De zeii săi poetici și cerul a scăpat;

Iar voi, o monumente d-eternă admirare, 

Nestrămutate-ați stat!