Noaptea se întinde și din geana sa

Argintoase lacrimi peste flori vărsa.

Dar setos de lupte, în văi depărtate,

Un erou în noapte încă se mai bate.

Singur el se luptă în acele văi

Unde mâna morții a culcat pe-ai săi.

Dar sub mii de brațe trebuie să cază

Trece printre unguri fără ca să-l vază;

Și stindardul țării el înfășurând

Către sân îl strânge înapoi cătând.

Și în umbra nopții armăsaru-i zboară

Ca o-nchipuire albă și ușoară.

Spre o apă lată calul s-a-ndreptat;

De maghiari războinici fuge-nconjurat.

Luna după dealuri mergând să se culce

Îi arată calea și-i surâde dulce. 

Cei ce îl preurmă se opresc pe maluri

Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri

Și de ceea parte singur ajungând

El îmbrățișează calu-i spumegând. 

Apoi scoate frâul încă alb de spume

Și îi zice: „Liber mergi de-acum în lume!”