Cu Mihai se vede tânăra domniță

Tremurând de spaimă ca o porumbiță;

Printre geana-i lungă ai ei ochiori

Ard ca două stele ce lucesc la nori. 

„De ce plângi? întreabă bravul cu mirare,

Eu mor pentru țară și neatârnare.

De aceea, dragă, sa te voioșești

Și cu flori cosița să ți-o împletești.

Cel ce pentru lege, pentru țară moare

Vede a sa moarte ca o sărbătoare!" 

— „Pleacă capul!” strigă palidul călău.

Iar Mihai întoarce spre el capul său.

Fierul se ridică... Poporul șoptește;

Vă uitați!... Călăul se împleticește;

Fierul său aruncă... Cade fermecat

Sub căutătura mândrului bărbat. 

Fetele-ncunună părul lor cu flori,

Tot românul strigă de mai multe ori

„Cel ce pentru lege, pentru țară moare

Vede a sa moarte ca o sărbătoare!”