Zina-doamna se coboară

Pe-ale serii dese scări, 

Scuturând din aripioară

Ale lunii sărutări. 

Printre valuri fugătoare

De lumină ce treceau

Și sub albele-i picioare

Crini de aur se spărgeau.

Pe cosițele-i râzânde

Mii de raze s-aninau

Și în aurele blânde

Grațios se legănau. 

Mii de păsări poleite

Cântă-n arbori înfloriți,

Unii-n roade aurite,

Alții încă-abia-nverziți.

Iar pe unde ea se duce,

Unde pașii-i rătăcesc,

Păsările cânt mai dulce,

Florile îmbobocesc. 

Alba, juna zinuliță

Șade sub un plop de-argint

Și ascultă în cosiță

Vântul nopții murmuind.

Dar mai colo-n depărtare

Auziți un dulce cânt,

Răsunând cu desfătare

Printre pomi și printre vânt? 

— „Stele dulci și drăgulițe!

Unde este zina mea, 

Ce vă poartă în cosițe

Și vă are tot cu ea?

Spuneți mie, viorele

Care-n ochii-i străluciți!

Spuneți, mărgăritărele

Ce sub buze-i înfloriți! 

Cosicioara-i strălucește

Ca-arcul ploaiei printre nor

Și pe față-i pârguiește

Floricica de bujor.

Este mândră și ușoară

Ca un flutur aeros

Scuturând din aripioară

Roua plaiului voios. 

Spuneți mie, florioare!

Ați văzut un păstorel

Ce-are-n plete flori din soare

Și la brâu un fluierel?

El e viața vieții mele.

Pentru dânsul am venit

Printre flori și printre stele

Din eternul înflorit.”

La luimina călătoare,

Iată, trece-un păstorel

Ce-are-n plete flori din soare

Și la brâu un fluierel.

— „Vino, dulcea mea iubită!

Și pe anii-mi râzători,

Din cosița-ți înflorită 

Scutură-ale vieții flori."

Zina-doamna se uimește;

Turnă chipu-i rumenel;

Alba-i mână rătăcește

Printre păru-i aurel. 

— „Du-te! Du-te de la mine!

Du-te! Eu nu te iubesc!"

Și se-neacă în suspine.

Lacrimile-i râuresc.

Și c-o vorbă înfocată

— „Vino! vino! zise ea,

Și din viața mea te-mbată,

Tu ești fericirea mea!”

Zice și cu răsfățare

Îi dă scumpele-i comori,

Sânul ei de desfătare

Și gurița ei de flori. 

Printre umbrele tăcute

Mii de raze se strecor,

Zbor ca visele plăcute

Într-un negru viitor.

Stelele scânteietoare

Legănate strălucesc

Și-n cereasca lor vulvoare

Se topesc și înfloresc.

Iar în vânturi profumate,

Flutureii auriți

Peste florile rouate

Se balanță adormiți. 

Printre flori și printre rouă

Zinele voioase zbor

Și din genele lor plouă

Un torent scânteietor.