Oh ! legați pentru vecie

De pămîntul unde stăm,

Plătim vecinică chirie

Și pe apa care bem.

Nu avem nimic al nostru ;

Tot în preajmă e străin !

Venim rupți din lucrul vostru

Și dăm peste-al lipsei chin.

Ca un dobitoc de muncă,

Ca copaciul roditor,

Ca rodirea dintr-o luncă

Voi striviți pe muncitor.

El și fiii, și soție,

Boul, vaca și viței,

Toți sunt zestre pe moșie :

Robi ai muncii, robi ai ei.

Sunteți veseli cînd ne vindeți

În arendă la cochinți !

Camătă pe muncă prindeți

Pruncilor de la părinți !

Bătrîn, văduvă, copilul

Munca-le vă sunt datori ;

Și sudoarea lor, suspinul

V-aprind setea de comori.

După ce, prin asuprire,

Stoarceți, ca proprietari,

Veniți iar, ca stăpînire,

Născociți la biruri mari,

Ș-apoi v-așezați pe jețe

Jefuind ca dregători ! —

Zgripțori cu-ntreite fețe,

Jupuiți pe muncitori.