La ***

Cît sunt gelos, ***, cînd știu că azi ești pusă

Să-ți lași surîsul dulce la cîți te felicit!

La cîte vederi astăzi ei fi tu oari expusă,

Și cîți, l-a ta ocheadă, se crede fericit!

Acele roze fragezi ce lași ca să se vază

Pe fața ta ca crinul, la oricare-al tău pas,

Acele bucle negre, ce-adesea lași să cază

Pe sînu-ți de zăpadă, cînd scoți frumosu-ți glas;

Cînd geana ta cea lungă o lași să se unească

Cu cea de corb sprînceană, la care Mihail

S-adaoge s-ar teme chiar linia-i cerească,

Și să-și prefacă-ar face Madona Rafail;

Acea cătare dulce, ce vecinic schinteiază

În ochii tăi cei negri, în care-mpărățesc

Doi sori ce n-au eclipsuri și care înviază

Chiar inimi împietrite sub ei cînd se găsesc;

Modesta ta mișcare, accentele-ți ce-ncîntă

Pe oricare ființă de orice caracter,

Și toată frumusețea-ți ce-n inimi se împlîntă,

Cînd știu că est-expusă la un întreg parter, –

S-alerg îmi vine-ndată, să nu gîndesc la lume,

Să zbor din aste maluri, s-ajung în cercul tău,

Să strîng pe buze-mi mîna-ți urînd la al tău nume,

Să iau p-ascuns un zîmbet și sărutatul tău.

Share on Twitter Share on Facebook