Castelul se gătește, prințesă generoasă,

Sărbarea-ți nominală în salve-a saluta,

Și bardul ce se-nspiră la fața-ți grațioasă,

În tonă a sa harpă și cere-a preluda.

Dă-i voie, castelană, vasalii să-ți adune,

Și coardele-i sonoare, ce rîu și le-a-ntinat,

Cu ei aci să imne și-n preajmă să răsune

Recunoștința mare ce-n ei ți-ai meritat.

Orfanii vezi-i grupe, căci cer ca la o mumă,

Și gîrbovii mai colo pe care ocrotești,

Cu văduve, săracii ce relele consumă,

Aduc în hor tributul și rog ca să-l priimești.

Iubită-n capitală și-n cercuri adorată,

Prin spirit și știință în toate știi domni!

Clăcașii ți se-nchină cu inimă curată

Și bardul priveghează cununi a-ți împleti.

Căci e o norocire eroul și femeia

Cînd află pe poetul veghind în giurul lor

A ilustra o faptă, a le opri ideea,

A o para cu dafini să meargă-n viitor.

Veniți, clăcași! dați roată l-a salvelor vîlvoare l

Strigați cît strigă harpa-mi: ura la ast pahar!

Trăiască Cleopatra, a României floare,

Trăiască, adorată de voi și de Cezar!