Vin’ să strîngem mînă-n mînă,

Toți c-o inimă română,

Și să-ntindem danț premare,

L-a unirii-ne sărbare!

Piară cei ce ne-nvenină,

Trîntori, viespe din stupină!

Între noi să nu mai fie

Decît frați și veselie.

Măi bădiță moldovene,

Prinde-te cu mine, nene,

Ca să fim într-o unire

Și la viață și-n pieire!

În unire-avem putere;

Altfel nu putem, măi vere!

Și dușmanul se sfiește

Văzînd pe român că crește!

Suntem gemeni, măi fîrtate,

Din părinți într-o dreptate,

Ca doi ochi la semănare,

Ca doi brazi la înălțare.

Cum te chemi, așa mă cheamă;

Ce te temi, d-aia mi-e teamă;

Îmi ești frate și-ți sunt frate,

În noi doi un suflet bate.

Ai la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Și să tragem danț premare

Peste vechile hotare.

Și s-aducă sîntul soare

Ș-acea zi de sărbătoare:

Danțu-n horă s-ocolească

Toată țara românească!

Ascultați! răsună valea!...

De pe Prut și de pe Jiu,

Vin românii, negresc calea;

Vin în cete mii de mii.

Munții i-ar surpa, d-ar vrea-o,

Că-s ca holdele de grîu!

D-ar fi Dunărea, ar bea-o,

Dar o poznă de pîrîu!

Nu clipiți în zi de Paște,

Liliecilor spurcați!

Soboli, Cristulețul naște!

În pămînt vă adîncați!

Cîți sunteți cu frunți senine,

Inimi calzi, de neam români,

Credeți că-n unire-i bine;

N-avem teamă de păgîni.

Să ne facem țară mare

Și unită într-un: stat!

Cine-i mare e și tare;

Cine-i tare-i respectat.

Nu tot doine și jelire,

Nu tot plîns și suspinat,

Nu tot frică de pieire

La-orice vînt a adiat.

Uite-n sus și mergi d-a dreptul

Spre vrăjmașul ce-o căta

Să-ți nesocotească dreptul

Și să calce țara ta.

Dreptu-ne de apărare

Europa l-a prescris.

N-avem nici o-mpiedicare:

E-n tractatul din Paris.

Europa azi ne cere

Ce dorim să arătăm.

Frați, sculați-vă-n picere

Și cu toții să strigăm:

Cerem toți și vrem Unire!

N-așteptăm nici un minut;

Mîine-om sta la chibzuire

Ce mai este de făcut.

Cel ce cere dezunirea

Nu-i bun nici stăpînitor;

Ala vrea în veci robirea;

E un mîrșav trădător.