„De ce slăbești, copilă?

De ce-ai îngălbenit?

De ce de joc ți-e silă

Ș-atât te-ai ofilit?

Te știu de vorbitoare,

La danțuri tu-ncepeai,

Și noaptea-n șezătoare

Pe toate le-ntreceai.

De ce d-a ta cosiță

Acum tu nu-ngrijești?

Spune-mi, spune-mi fetiță,

Ce ai de pătimești?

Ce, tată-tău te bate?

Îl știu a te iubi.

Au va în alte sate

A te căsători?

Ce-s buzele-ți pârlite

Și pieptul tău rotat

De pete-nvinețite?

Stăi: cine te-a mușcat?

De ce plângi, copiliță?

Dorești vr'un călător?

O, ce păcat! Fetiță,

Eu crez c-ai zburător!”

„Așa e, vecinică;

Așa gândesc și eu.

Un june... Oh! mi-e frică!...

Îl văz în somnul meu.

M-apucă, mă trudește,

Și eu cu el mă joc;

Mă strânge, mă ciupește,

Mă mușcă plin de foc.

Pe pieptul meu s-apasă

Și eu de gât l-apuc,

Dar ziua când să iasă,

El piere ca năluc.”