Și tot croncănind, de-acolea mearsă,

Iar dintr-un alb nuor Sânt Ilie,

Trosc!... așa-l pogni cu săgeată-arsă

Tocma-într-a capului găvălie,

Cât corbul căzu mort, iar Sătana

Fugi zberând ș-astupându-și rana.