Obosit cu fața spăimântată,

Abea răsuflând, gura căscasă

Să spuie tâmplarea-înfricoșată,

Dară-în gâtlej ș-atunci îi rămasă

Cuvânt, și-abea cât zise: „Romica!...

Au, vaileo! că voi nu știți nimica!...