Obosit într-o vale-adâncă-ajunsă,

De-amor, de necaz, mintea turburată,

De jele, de dor, inima pătrunsă,

De pe murg ușor să pogoară-îndată;

Smulgându-ș apoi săbioara luce

Mănunchiu la pământ, vârv la piept aduce.