Zicând aceste sabia scoasă

Și vru-în doao gâtlejul să-ș' taie,

Dar cu farmece trupu-i legasă

Mama sa, Brândușa, ca-în bătaie,

La războiu sau măcar ce-altă price

Nice-o armă-în lume să nu-i strice.

Deci sabia lunecă pe piele

Ca pe marmură nestrăbătută,

Iară de mult bănat și de jele,

El în urmă la crièri să strămută

Și pare că nimica nu mai sânte

Ș-umblă ca ș-unul fără minte.