Voi mândre poieni și văi adânce,

Voi măguri cu desișuri umbroase,

Vârtoase ne sânțitoare stânce,

Și tu, coadre verde,-întunecoase!...

Cine-mi va spune năcazul greu

Ce sânte-acum sufletul mieu?” Iha: „eu!”.