Nici unul poate mâna să pună

Pe dânsul sau rană să-i aducă,

Iară el ca fulgerul detună

Între dânșii, când sabia-ș apucă;

Și pare că-împrejurul lui ploao

Trupuri de păgâni tăiate-în doao.

Tocma să tâmpinasă cu-o ceată

De-aràpi, pe care-o dete-în răsipă

Tăindu-i partea cea mai bărbată,

Iar el ostănit căutasă-în pripă

Să-odihnească-a umbră răcuroasă,

Și veni-într-astă pădure deasă.