21

Dar ce folos! când văd omenirea

Care fu-în pisma noastră zidită,

Înălțându-și pănă la ceriu firea

Și pănă la partea cea mai fericită,

Râvnind a fi-oarecândva părtașă

Deșertelor noastre-în ceriu lăcașă.

Share on Twitter Share on Facebook