Iară când fu cătră prânzul mare,

Oblicește venind de departe

O grămadă de păgâni călare,

Și fiindcă-alerga tare foarte,

Abia cum s-o facă socotește,

Călărimea iacă și sosește.

El deacă vede că sunt aproape,

Tocma-în mijlocul de drum să pune

Strigând: „Stați, voinici, că-aici-s groape!

Opriți-vă! țineți caii-în frâne!”

Turcii văzând astă-arătătură,

Oprind caii săi pe loc stătură.