Bietul Păpuc carele-ațipisă

În fagul bortit, atunci deodată,

Tocma-într-un ceas rău, ochii-ș' deschisă

Căci ivind urechea spăimântată

Din scorbură-afară, ca s-audă,

Și pe dânsul tâlni soartea crudă.