După ce el din aspra căzută

Abia să trezește și să scoală,

Acum gândul de războiu îș mută

Rușinându-l nebuna sa fală,

Ș-un cuget ciudat îi vine-în fire

Ca să să-ascundză-într-o mănăstire.

Știind el acum de multă vreme

Că frații călugări în chilie

Au primit Pisma, fără-a să teme,

Iar Pisma, iubita lui fie,

Au născut acolò depreună

Fățăria și Vrajba nebună,