Înveți dogme, care nice-o minte

Le cuprinde,-obiceaiuri afară

De fire și crezământuri sfinte,

Însă nice-o știință-adevară,

Nice-o precepere și sâmțire

Potrivită cu omeneasca fire.

Tu-înveți pe om ca el să nu vază

Când vede, să nu știe când știe,

Iar cându-i de-a crede, să nu crează,

Zâcându-i că mintea-i nebunie,

Sâmțirea-i patimă rușinată,

Firea-i totdeuna necurată .