109

Așa zâcând cu lacremi pe față,

Cuvânt îi închisă-amara jele,

Iar în oastea vitează,-îndrăzneață,

Nu s-auzia făr' suspinuri grele.

Toți în adâncă era tăcere,

Nădușindu-și amara durere.

Share on Twitter Share on Facebook