Tudor Vianu n-a perseverat în poezie, totuşi în Imagini italiene versurile sunt mai vii decât impresiile în proză:
Ştiu zările că nu-l pe lume
Cetate dulce după nume
Mai dârză decât e Florenţa.
Iat-o Cum se clădeşte dinspre San Miniato.
Criticul s-a dedicat aproape exclusiv preocupărilor de estetică în care e un fondator, arătându-se sceptic în ce priveşte rostul articolului analitic. A scris totuşi câteva eseuri (Eminescu, I. Barbu, Al. Macedonski) într-un spirit de înaltă cultură, preferând personalităţii prea subliniate consideraţiile sistematice.