N. Beldiceanu

Un convorbirist vechi, care, fiindcă se învârtea în medii socialiste, fu multă vreme cultivat ca poet al grupului, este N. Beldiceanu (1844-1896). În poezia lui nu găsim nimic doctrinar, ci doar tablouri etnografice (ţărancă la război, femeie torcând lângă moară etc.), în cadrul unor pasteluri de factură alecsandriană, dar cu mai mult amănunt. Merită atenţia schiţarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeţilor simbolişti: La cortul voltijerilor Lung tobele răsună; La trompetul trompetelor Mulţimea se adună; Paiaţii costumaţi bizar În aer tumba sar.

Pe stâlp înalt în vârf cu steag Momiţa cea uşoară Ca matelotul pe catarg Se suie, se coboară; Şi jos apoi o vezi sărind, Din ochi iute clipind.