Literatura de peste munţi

Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănăţeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu acelaşi fel de oameni mocniţi, tardivi în desfăşurarea sufletească şi adânc preocupaţi de problema economică, este excesiva timiditate a eroilor. Mediul e al opincarilor bănăţeni. Sandu, scăpat de cătănie, merge la Lugoj să intre la vreun meşter, ezită mult, în fine e primit la maistorul Tălpoane, om cumsecade şi supus, cu nevastă arogantă. Lumea aceasta rea nu-l de Sandu. Ana, fata lui Tălpoane, îl priveşte cu ochi buni şi-l dă vin fiert, iar maistoriţa înfuriată îl izgoneşte. În altă nuvelă asistăm la necazurile văduvei Lenca, maistoriţa, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce îşi găseşte în maistorul Vasi un soţ şi un ocrotitor pe potriva ei.

Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schiţează un început de poezie umoristică dialectală în felul celei profesate de Pascarella în dialect roman. Istoria lui Sandu Blegia care, biruind un atlet de bâlci, cere premiul ameninţând să facă „prav comedgia” e în amintirea tuturor. Dr. G. Gârda s-a străduit să continue în Bănatu-l fruncea! Astfel de umor. Burlescul lingvistic s-a cultivat şi în Ardeal şi limbajul lui Marius Chicoş Rostogan nu-l o simplă născocire maliţioasă a lui Caragiale. Şi azi se recitează cu plăcere Elocvinţa frachelui Ladislau „ghe tătului cursivă, pot afirma cum că classică” de A. P. Bănuţ.

Bucovina s-a remarcat, dacă nu prin creaţie, printr-o puternică culturalitate. Hurmuzăcheştii (Doxachi bătrânul, apoi fiii săi Constantin, Eudoxiu, Gheorghe şi Alecu, mai puţin Nicolae) sunt pionierii. Aron Pumnul (1818-1866) e figura venerată printre profesori. Iraclie Porumbescu (Golembiovschi) şi Vasile Bumbac (1837-1918) au aici reputaţia de poeţi. La un moment dat se înjgheabă o societate studenţească „Arboroasa”. Membrii ei (Ciprian Porumbescu, compozitorul, C. Moraru, Z. Voronca, Orest Popescu, Eugen Siretean) fură întemniţaţi. T. Robeanu (Dr. George Popovici: 1863-1905), cunoscut şi dincoace, Ştefan Ştefureac (1845-1893), printre poeţi, nu se ţin minte. Teodor V. Stefanelli (1847-1920) se salvă prin amintirile despre Eminescu. Un agent de legătură între scriitorii din Bucovina şi cei din ţară fu George Tofan (1880-1920). Au încântat pe cititorii de acum câteva decenii foiletoanele satirice, nu prea sprintene, ale lui Mihai Teliman (1863-1902), printre care mai ales Moartea lui Dule. Bucovina dădu şi un dramaturg în persoana lui Constantin de Stamati-Ciurea, în ale cărui Opuri dramatice găsim vodeviluri, mai degrabă naive. Basarabean, el e fiul cavalerului C. Stamati, dar rudă prin alianţă cu Silvestru Morariu, mitropolitul Bucovinei.

Interesante sunt amintirile-tablouri ale rădăuţeanului Emanoil Grigorovitza (1857-1915), specializat în imagini de viaţă evreiască: ovrei coşer strânşi la micvă ori la merhaz ca să fie curaţi când îşi pun tivelul şi talesul, ceremonii de nuntă, momente de şcoală etc.