CAP. V Despre literile Moldovenilor

Mai nainte de soborul de la Florenția avea Moldovenii litere Latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare, a căror limbă încă este alcătuită din limba cea Romană, iară apoi după aceia unindu-să la acest sobor Mitropolitul Moldovei cu Latinii; și diadohul său Teoctist Bulgarul, diaconul lui Marco Efesanul, pentruca se lipsească aluatul Latinilor din biserica moldovenească, ca să rădice prilejul să nu poată ceti amăgiturile lor oamenii cei tineri, au îndemnat pe Domnul Alexandru cel bun, ca nu numai pe oamenii cei ce avea cugete străine la credința pravoslavnică, ci încă și literile latine să le lipsească din țara sa și să primească în locul lor pe cele slavone și cu râvna aceasta prea mare și fără de vreme, s-a făcut el urzitoriul cel dintâi al celui dintâi al barbariei întru care se află Moldova acum.

Iară fiindcă literile slavonești n-au fost deajuns pentru rostul tuturor cuvintelor acelora pe care le-au schimbat neamul Moldovenesc din limba latină, cât și pentru acelea pe care le-au împrumutat ei de pe la neamurile cele învecinate; pentru aceia a fost ei nevoiți ca să mai afle și alte litere pricinuind cu aceasta limbii Moldovenești mai multe litere decât la toate celelalte limbi din Europa adecă 47 împreună cu alte semne prosodicești și ortograficești.

În manuscrisul original în limba latină sunt enumerate și literele, după cum urmează:

Az
Buchi
Vede
Glagol
Dobro
Iest
E
Jivete
Dzealo
Zemle
Ije
I
Kako
Liude
Mislete
Naș
On
Pocoi
Râți
Slovo
Tferd
Uc
U
Ferta
Fita
Chier
Hier
Ier
Ieri
Ier [mic]

„acest ier era mereu la coada cuvintelor care se sfârșeau în consoană, astăzi însă Moldovenii pun în locul lui un semn deasupra, ca în cuvântul iert”

Ot
O
Ți
Cerv
--Șa
Ștea
Iat
Ie
Înea
Iako
Iu
Xi
Psi
Titla
Ge--

Literile capitale ale Moldovenilor, sunt asemenea ca ale Grecilor și ale Slavonilor și amândouă soiurile obișnuesc ei întocmai.

În răvașe și în catastive se obicinuește scrisoarea Moldovenească; iară în cărțile cele bisericești și în hrisoavele Domnești în isvoadele visteriei și alte scrisori ale curții, de două sute de ani, nu se obișnuește altă scrisoare afară numai cea Slavonă, pentru aceia și feciorii boierilor, altă limbă nu învăța fără numai cea Slavonă întru care nu poate să învețe alte științe și învățături, ci după ce deprinde a ceti, trebuia să învețe de rost ceaslovul și psaltirea, și după aceea li se tâlcuea evangheliea, faptele apostolilor și cele cinci cărți ale lui Moisi; iară celelalte scripturi din legea veche prea rar; asemenea aceasta învăța și fetele boierilor, pentru că mai bine să poată a ceti și a scrie în limba sa, iară ca să învețe gramatica Slavonească, prea rar se afla cineva; pentru că în limba aceia era prea puține gramatici și mai ales numai aceia pe care a făcut-o Macsim de la Candiea carele s-a sfințit și aceea încă numai odată s-a tipărit în Moldova.

Însă în veacul trecut sub stăpânirea Domnului Vasilie Albanitul, întorcându-se Moldova iarăși sub ascultarea scaunului Țarigradului, au început ei iarăși să se deștepte și să vie la lumină dintru întunericul cel adânc al barbariei, care se lățise asupra țării, căci întăiași dată prin economia Domnului acestuea, s-a așezat în Iași școala grecească și a poruncit ca să se primească Monahi greci pe la toate Monastirile cele mari, ca să învețe pe feciorii boierilor științi și învățături în limba grecească și a rânduit ca să fie în biserica cea mare o strană de cântăreți grecești și Liturghiea să se slujească jumătate grecește și jumătate slavonește, după cum urmează și până acum întocmai.

Și au făcut împreună și tipografie Grecească și Moldovenească și a poruncit de a tipărit cărți bisericești și legi și cu acestea a dat el prilej de s-a obișnuit a se ceti în limba Moldovenească, întâi numai Evanghelia și faptele Apostolilor, iară mai pre urmă și toată liturghiea; iară pe urmă după vreo zece ani, a urmat aceștii rânduele frumoase și Șerban Cantacuzino Domnul țării Românești și a așezat în țara sa și el școale grecești, împreună și tipografie Grecească și Românească.

Iară la sfârșitul anului trecut a început unii din Moldoveni să învețe și latinește și la acest lucru vrednic de laudă a făcut întâi început și pildă celorlalți un Miron Logofăt și istoric mai adevărat al Moldovenilor, trimițându-și feciorii săi în țara leșească ca să învețe limba latinească și meșteșugurile slobode.

După aceea a adus în Moldova și Domnul Duca, pe un Monah Engal și pe un tânăr anume Ioan Papie (care după aceea la Moscova i s-a dat nume Comnen și a fost pe urmă și Mitropolit la Drista) și i-au pus pe dânșii dascăli Beizadelelor sale.

Și mai pe urmă a adus în Moldova și tatăl nostru Constantin Cantemir, pe un Monah foarte iscusit anume Ieremiea Cacavela născut la Candiea și a învățat pe fii lui și pe alți feciori de boieri; și dintr-acea vreme a început mulți din Moldoveni să învețe grecește, latinește și italienește.

S F Â R Ș I T

Share on Twitter Share on Facebook