Capitolul III

Încă puține cuvinte deocamdată...Zilele acestea se deschide Parlamentul (am arătat mai sus de unde derivă așa numita reprezentațiune națională), ales în urma strajnicei represiuni a răscoalelor, să avizeze asupra răului de care s'a dovedit în destul cît sufere țara. După cele ce vedem pînă în ultimele momente, toți bărbații noștrii de Stat, dela nulități pînă la somități, precum și toată presa noastră, urmează a crede că la noi n'ar fi vorba decît de o chestiune economică - adică țara n'ar avea alte nevoi decît economice; nu i-ar mai lipsi Statului nostru, ca să'i meargă perfect de bine, decît niște reforme economice… În adevăr, lucru de mirare ! Cum nu văd oamenii că mai mare amăgire nu se poate ?... Cine ar putea tăgădui importanța chestiunilor economice ? Dar de asta mai e vorba acum ? 

Orcîte reforme s'ar face în această direcție, unele mai ingenioase sau mai simpliste, mai mult sau mai puțin originale, decît altele - toate vor fi doar niște paliative. Răul de care sufere țara va rămînea, cum am mai spus, și va coace cu cît mai acoperit cu atît mai adînc. Țara are nevoe de o fundamentală reformă politică. Ba, ceva mai mult: cu cît pentru moment starea intereselor materiale i se va îmbunătăți, cu cît echilibrul acestora se va repara provisoriu, cu atît nevoile mentale și morale vor deveni mai imperioase și deci mai violent strigătoare; - fiindcă tot răul vine numai și numai dela falsa alcătuire politică, ce nu se mai poate ținea astăzi în picioare - dela deplorabila noastră sistemă oligarchică, fără restrîngere de număr, fără limite de ranguri, fără rațiune istorică, fără tradiție și fără posibilitatea de a și le crea măcar cu timpul; avînd pentru viața publică, pentru interesele generale ale Statului, toate păcatele oligarchiilor senile și putrede și neavînd vreunul dintre meritele oligarchiilor voinice și sănătoase. 

I-or fi trebuind firește țării multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastră, cum o cunoaștem, ar avea interesul, și mai puțin capacitatea și autoritatea, să le facă dintr'odată; numai țara însăși și le-ar putea face încet-încet potrivit trebuințelor și intereselor ei. Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singură reformă - și precum zice un înțelept istoric, „cînd a ajuns neapărată o reformă, și i-a sosit ceasul îndeplinirii, nimic n'o mai împiedică; ba, totul o ajută” - o singură reformă: Abolirea alcătuirii politicii de uzurpare, desființarea celei mai odioase sisteme boerești, fără boeri și boernași numărați, ci cu nenumărați ciocoi și cioclovine, - și intrarea întregii țări în stăpînirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avutului și onoarii ei, asupra soartei și destinelor ei, după voința lui Dumnezeu, numai prin voința ei. 

Atît mai rău pentru cine, orb sau orbit, amăgit de alții or de sine, nu înțelege această supremă necesitate a existenței Statului romîn ! Așa dar, mai întîiu; destul cu casta de strînsură din vîrfuri pînă'n gunoaie ! destul cu mamelucăria inică ! destul cu absurdul anachronism, ibrida Constituțiune archontologică, pe care ar trebui s'o punem cu minte și cu liniște la archivă, făr'a mai aștepta momentul cînd s'o vedem arsă cu un alaiu și cu o pompă mult mai puțin veselă decît cele cu cari a fost ars odinioară Regulamentul organic ! 

Și pe urmă ?... Pe urmă țara întreagă, chemată să-și exercite dreptul ei sfînt fara da se ... Vază-și, după înțelegerea și judecata ei, sub paza Celui de sus, de nevoi ! Și dacă nu va ști deocamdată destul de bine, atunci... să învețe ! să 'nvețe, cu necazuri și jertfe, cum a 'nvățat toată lumea civilizată. Are pentru asta vreme destulă: Dumnezeu, fie lăudat numele lui ! n'a pus hotar viitorului... 

Numai asta i-e leacul... Încolo degeaba orce și orcîte paregorice !... Iar bărbatul de Stat care, azi sau mîine, își va lua cu peptu 'nainte eroica sarcină să aducă leacul va însemna în istoria Patriei un nume în adevăr măreț și neperitor între nenumăratele mititele, menite să fie uitate cu atît mai degrabă cu cît or fi fost mai importante, și or fi făcut mai multă larmă împrejurul nimicniciei lor ! 

1907, Octomvrie

[1] Vezi ziarele europene de pe atunci, cum, d. ex., „Frankfurter Zeitung”, „Berliner Tageblatt”, șcl. - Istoricul, chemat odinioară să povestească viitorimii necazurile vremilor noastre, nu poate desigur găsi pentru opera lui un mai nemerit motto. 

[2] Cine nu știe obiceiul clasic al oligarchiei noastre ?... Cînd echilibrul vreunor interese economice trosnește de prea peste măsură încordare, - întîiu, se adună în fuga mare teancuri de statistice și catagrafii mai mult sau mai puțin fantaziste; după asta, se numește o onorabilă comisiune, mai mult sau mai puțin competentă, și firește mai puțin sau mai mult numeroasă și retribuită, însărcinată să studieze numai decît chestiunea, cu mai multă sau mai puțină asiduitate; pe urmă onor. comisiune moțăie, pe vrafurile de dosare improvizate, mai multe sau mai puține ceasuri, în mai puține sau mai multe luni, și apoi, înfine, soluția, potrivit elocuenței cifrelor, este mai mult sau mai puțin gata: „Bine ar fi să nu mai fie rău !... Guvernul deci e rugat să avizeze.” - Deprisos să spunem că'n vremea asta interesații au restabilit, cum au putut mai bine, echilibrul intereselor.