Scena II

CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL

DIDINA (intră prin fund de la stânga, coboară la masa din dreapta și șade; e în costum de polonez: caiacă cu brandeburguri, măntăluță cu blană, pantaloni în cizme cu carâmb; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătând în masă) :Băiete! (își scoate masca și se șterge cu batista)

CHELNERUL (intrând cu romul): Vine!

CATINDATUL (întorcându-se și punându-și masca): O mască... Am s-o tachinez... (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stânga, trece la dreapta lângă Didina)

DIDINA: O bere.

CHELNERUL: Vine!

DIDINA (care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază fața. Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură și se uită când pe o parte, când pe alta la Didina) : N-a venit Nae încă... (scoate o scrisorică și o citește) „Prea iubita mea angelă, s-a întâmplat un caz de o comedie mare în chestia noastră prin respectivul tău Pampon și o individă!... Trebuie să ne vedem deseară ca să-ți spui cum curge în defavor toată intriga asupra romanțului nostru, să juri că devine ca la teatru, pentru care nu cumva să lipsești deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trimete-l pe Pampon să joace conțina și vino negreșit... Al tău adorant până la moarte... Nae"... Douăsprece aproape, și nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina și iese)

CATINDATUL: Pfuu! (Didinii) Bonsoar, mască... (aparte) Am s-o tachinez... (tare) Ce mai faci?

DIDINA (care îndată ce i-a vorbit Catindatul și-a pus masca): Bine, mersi! Uite beau o bere... Da' d-ta ce faci?

CATINDATUL: Și eu bine, mersi; mă magnetizez cu jamaică.

DIDINA: Îmi pare bine.

CATINDATUL: Și mie nu mai puțin, parol! (aparte cu chef) Al dracului știu să le tachinez.

DIDINA (bătând în masă și sculându-se): Să-l mai caut în bal...

CATINDATUL (bându-și picătura din fund a paharului): Ce, te duci, mască?

DIDINA: Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta) O bere, o plătesc. (aruncă banii pe masă)

CATINDATUL (cătră Chelner): Și mie o jamaică... (cătră Didina) Nu mai stai nițel ? să mai beau un magnet și pe urmă te joc.

DIDINA: Nu, mersi.

CATINDATUL: Să te joc o... conțină oarbă. (râde)

DIDINA (aparte): Conțina oarbă? să mă fi cunoscând? (pleacă să iasă)

CATINDATUL: Pe două consumății și-o guriță mazu. (râde) Strașnic tachinez... (o urmărește până la ușe)

DIDINA (aparte): Mazu ? m-a cunoscut. (iese repede, în fund, la dreapta; ieșind, pomponul de la căciulă-i cade în scenă; chelnerul aduce încă un rom și-l pune pe masă la stânga, așteptând)

CATINDATUL (întorcându-se de la ușe și coborând) : Strașnic am tachinat-o... (gustă din rom și-l plătește.) Și mi-e cald... mi-e cald... mi-e foc de cald! (întorcându-se și zărind pomponul jos.) Iacă! i-a căzut polinezului istoria de la căciulă... (ia pomponul și și-l pune-n piept.) Haha! Acu să vezi cum o tachinez. (trage repede paharul de rom și iese iute după Didina.) Acu să vezi cum am s-o tachinez. (se aude în bal polca.)