ACEIAȘI — CATINDATUL, curat la față. tot în costumul de turc
CATINDATUL (intrând din fund triumfător): M-a curățat spițerul!
DIDINA (încet): Cine-i ăsta?
PAMPON (tot așa): Lasă că-ți spui eu... (Didina râde.)
CRĂCĂNEL (Miții): Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluță cu doftorii în ochi!
MIȚA (repede): Și nu l-a ars?
CRĂCĂNEL: Aș! era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lângă Nae; Mița și toți ceilalți se grupează în jurul Catindatului și-l examinează) Le-a scos toate ?
CATINDATUL: Toate, uite-te. Îți dau un franc pe una...
MIȚA (aparte): M-a-nșelat spițerul... mai bine!
NAE (încet Didinii) : Mâine seară la cinci.
DIDINA (asemenea) : Bine!
NAE (asemenea) : Nu bine, negreșit! (Didina trece și ea să examineze pe Catindatul)
PAMPON: Nu se mai cunoaște deloc...
IORDACHE: Da' deloc. (trece în odaia din dreapta)
CATINDATUL: Închipuiește-ți să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla... (toți îl examinează)
MIȚA (încet lui Nae): Ați șoptit? Ce ți-a șoptit? ce i-ai șoptit?
NAE (asemenea): Ești nebună? iar începi?... Așteaptă-mă mâine la opt seara...
MIȚA: Da... (se duc și ei lângă Catindatul)
CRĂCĂNEL (uitându-se în ceafa Catindatului) : Aha! iaca una a rămas în ceafă: adu francul...
CATINDATUL: Las-o aia; aia e de la noi de la percepție; știi, am obicei, după ce scriu, șterg condeiul; îl dau pân păr. (face gestul la ceafă; toți râd.)
IORDACHE (venind din dreapta): Daca poftiți, masa e gata.
CATINDATUL: Masa? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar?
NAE: Cu plăcere, neică.
PAMPON: 'Aida la masă.
CRĂCĂNEL:'Aida! (toți au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Mița cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul)
CATINDATUL (punând repede mâna la falcă, dă un țipăt):Ai! (se oprește și se întoarce în loc; toți fac asemenea)
TOȚI: Ce e?
CATINDATUL (umblând agitat): Pfu! Pfu! Pfu! Iar m-a apucat; dar rău, rău de tot! (cătră Iordache, hotărât) Știi s-o scoți? Scoate-o. (toți privesc pe loc.)
IORDACHE: Lasă că-i știu eu leacul ei; eu i sunt popa... de la Matei citire... (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari și vine cu ele încruntat, clănțănindu-le ca la tuns; Catindatului.) Șezi! (Catindatul șade; Iordache cu foarfecele clănțânind îl amenință să i le bage pe gât)
CATINDATUL (ridicându-se înseninat): Mersi, neică, mi-a trecut! (toți pornesc veseli și râzând spre dreapta)
Cortina