TABLOUL V

(Același decor ca la Tabloul II, numai interiorul pivniței are înfățișarea foarte părăsită)

Nr. 4

Ensemble

ZULNIA—ARGHIRIȚA— STACAN — PLEAȘCĂ— DUȘCĂ —

BUDUȘCĂ — SOTIR — CORUL

TOȚI

(misterios)

Aci, aci v-apropiați

Cu pas ușor, discret,

Tot pe șoptite-naintați,

Încet, încet, încet!

ARGHIRIȚA

V-ascundeți toți și așteptați,

Să nu cârcniți! să nu mișcați!

STACAN

Veniți degrabă-ncoace

Pe după poloboace.

TOȚI

'Aidem degrabă-ncoace

Pe după poloboace.

Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN

Și nu uitați

Că intrigați.

TOȚI

Să nu uităm

Că intrigăm!

TOȚI

(foarte misterios)

Tot pe tăcute-ncetișor

Cu pas domol călcați

Mai ușurel, mai bineșor,

Cu toți v-apropiați!

STACAN

V-ascundeți toți pe după buți

Și stați ca niște muți.

ARGHIRIȚA

Veniți degrabă-ncoace

Pe după poloboace!

TOȚI

'Aidem degrabă-ncoace

Pe după poloboace!

Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN

Și nu uitați

Că intrigați!

TOȚI

Să nu uităm

Că intrigăm!

TOȚI

(foarte misterios)

Repriză

Aci, aci v-apropiați

Cu pas ușor, discret,

Tot pe șoptite-naintați

Încet, încet, încet!

(Se ascund toți, Baltag intră.)

Nr. 5

Mare scenă și arie — BALTAG

— Duo — BALTAG — STACAN

Mare ensemble final — TOȚI

BALTAG

O! ce plăcere mare

În propria-mi pivniță

din nou să mă găsesc!

Capu-mi se luminează,

ochii-mi se limpezesc...

Necazurile-amare

A căsniciei viețe

din mintea mea dispar...

O! dulce tinerețe!

O! zile-ncîntătoare

De veselii, petreceri,

beție, vânătoare,

În voi mă simțesc iar!...

Iată colo zăresc

Un poloboc,

prietin în ceasuri de amar,

Cu zamă de Cotnar.

(întoarce caneaua)

Dar ce? Unde e vinul? Nici ici? Nici sus? Nici jos?

Cine-a trecut pe-aicea, ce duh răutăcios?...

A! iată-n samă bag

Și steama cea trufașă a neamului Baltag!

Arie

Te salut steamă vestită! Moși viteji, eu vă salut!

Inima v-a fost mîhnită

De urmașul cel pierdut!

Dar de vechea vitejie

Se aprinde al meu piept,

Din a mea netrebnicie

Astăzi iarăși mă deștept!

(ia baltagul)

Te salut, baltag viteze,

Ce-ai dat moartea în păgâni.

Astăzi vârfu-ți se-ndrepteze

Înspre propriii-mi plămâni!

În clipele acestea,

pieriți din gândul meu

Orice-mi aduce-aminte

de visul meu cel rău!

Pieriți, năluci urâte,

aice în pivniță

Halat, gospodărie,

cucoană Arghiriță!

Străbuni viteji, voi astăzi curaj îmi însuflați!

Ciraci, ce la petreceri

cu drag mă-ncunjurați...

La tine-mi zboară gândul,

Stacan ! O! de-aș vedea

Figura ta voioasă

în clip-aceasta grea...

Sau macar umbra-ți,

dacă tu azi n-ai mai trăi,

M-ar sprjini, Stacane... A!...

(voiește să s-arunce în baltag)

STACAN

(apărând învălit într-o haină albă)

Iată sunt aici!

(Baltag se retrage înspăimântat.)

Sunt umbra străvezie

A marelui bărbat,

Pe care, fiind vie,

De moarte ai scăpat.

Și-n loc pentru aceasta

Să-mi fii mulțămitor,

În ziua cea nefastă,

Când ți-ai luat nevastă,

Afară mi-ai dat zor.

Atunci murii degrabă,

De scârbă și necaz,

Și neavând vreo treabă,

Ca umbră m-arăt az.

Dar vai! e trist, e jalnic,

Eu nu mai beau de loc.

BALTAG

Cum?

STACAN

Și în ceriul falnic

Și-n iadul cel de foc,

Petrecerea-i pocită,

Nu ai de loc Cotnar

Jos, smoală clocotită,

Sus, sarbădul nectar.

BALTAG

Nu-i bine-n ceea lume?

STACAN

E prost, de tot e prost

Nici vin, nici râs, nici glume,

Nu are nici un rost.

E mult mai mare hazu!

Să stai în lumea ta.

BALTAG

Dar viața cu necazul...

STACAN

O poți împreuna

Cu cheful cel mai vajnic,

Petreceri și vânat...

BALTAG

Dar jurământu-mi strașnic,

Cu care m-am legat ?

STACAN

Etern nimic nu ține,

Ia-ți vorba înapoi

Fii soț cum se cuvine

Și vânător de soi!

BALTAG

O! umbră străvezie,

Din nou curaj mi-ai dat!

STACAN

Și tu odată mie

Viața mi-ai scăpat.

BALTAG

Îți am recunoștință,

Cât sunt de fericit!

STACAN

Să-ți fie cu priință,

Acuma suntem chit.

Ensemble

BALTAG

Pe-al vieții drum

Mă-ntorc acum.

Sunt fericit,

Întinerit!

STACAN

Pe-al vieții drum

Se-ntoarce-acum,

E fericit,

Și suntem chit!

STACAN

Veniți degrabă-ncoace

De după poloboace.

TOȚI

(venind răpede din fund)

Pst! Pst!

Venim degrabă-ncoace

De după poloboace!

ZULNIA

Bărbatul meu iubit!

BALTAG

Iubita mea soție!

STACAN

Leșinul e oprit.

ABGHIRIȚA

(vorbit)

Are cine s-o ție.

TOȚI

(Ensemble)

Ce fericire! Ce noroc!

Suntem cu toții la un loc,

Ce minunată ocaziune

De-o generală împăcăciune.

Și fiindcă suntem veseli toți,

Stacan, mătușe și nepoți,

De-ocaziune profităm

Și slante-pede ne-mpăcăm!

BALTAG

E un vis! Zulnia! copiii mei! Arghirița! umbra străvezie!... Nu ești mort.

STACAN

În toată viața mea n-am fost mort.

BALTAG

Ce-nsemnează ?

ARGHIRIȚA

Însemnează că dascălul nostru...

BALTAG

Care dascăl ?

STACAN

(își rupe barba)

Cum, care dascăl? Eu dascălul Sugatius-Venator[xii] , a d-tale slugă, pe care l-ai necunoscut atâta vreme. (Trece la Arghirița.)

ZULNIA

Și voiai, răutăciosule, să mă lași văduvă?

BALTAG

Fugi de-acolo, era o glumă.

ZULNIA

(râzând)

Dacă-i așa, dă-mi înapoi cheile de la pivniță.

BALTAG

Asta nu se mai poate, de azi încolo, le păstrez numai eu... adică nu eu... Comise Stacan, ține-ți cheile: vrei să fii ca și mai nainte, pe vinuri căpitan ?

STACAN

Cu bucurie. (solemn Arghiriței.) Cucoană Arghiriță, a venit în sfârșit ceasul, să ne legalizăm și noi slăbiciunile.

ARGHIRIȚA

Arhon Comise, eu nu sunt de capul meu, cere-mi mâna de la nepotul meu!

STACAN

Hatmane, îți cer mâna. (arată pe Arghirița... încet lui Baltag.) Viespii bătrâne!

BALTAG

St... dacă mătușica vrea... cu plăcere.

ARGHIRIȚA

(rușinoasă)

Eu nu am altă voință, decât voința familiei!

BALTAG

Zulnio, dă-i binecuvântarea ta mătușichii.

Ensemble

Repriză

Ce fericire! Ce noroc! etc.

STACAN

Dați stacanele! (se aduc, toți bea.)

E soarta blăstemată

A celor bieți sărmani,

Ce n-au gustat vrodată

Vin vechi de Drăgășani.

Trăiască vinul, vinul,

Umpleți stacanul meu,

Să uit necazul, chinul,

Să beau, să beau mereu.

TOȚI

(bând)

Trăiască vinul, vinul, etc.

Să bem! Să bem!

(Cortina cade. — Sfârșitul piesei)