SCENA I

DIRECTORUL — REGIZORUL

PROFESORUL

COMPANIA ARTIȘTILOR

SUFLORUL

apoi FRIZERUL

(La ridicarea cortinei, forfoteala oamenilor de serviciu. Directorul intră pe o parte; regizorul pe alta)

DIRECTORUL (agitat) Nu și-a terminat conferința d. profesor?

REGIZORUL Aș!... are încă un teanc de note.

DIRECTORUL Ne-am găsit beleaua cu d. profesor!

REGIZORUL D-ta l-ai chemat să facă artiștilor o conferință despre piesa cu care debutăm.

DIRECTORUL Ce era să fac, dragă... Dacă se vâră. (oftând.) Ei! tu ești tânăr... nu cunoști încă speța asta: Epitropii și ctitorii intelectualității române... (se uită la ceas.) Iacă, mai avem o jumătate de ceas, și nu e nimic așezat, nimeni nu-i gata.

UN SECRETAR (intră cu o tavă plină de scrisori)

DIRECTORUL (către secretar) Bine dragă! am eu acuma vreme de corespondență? Lasă-mă-n pace...

SECRETARUL Nu se poate, d-le director, vă rog: măcar câteva... urgente... așteaptă răspuns la moment, sunt de la persoane foarte importante.

DIRECTORUL A?

SECRETARUL (dându-i o scrisoare) De la un domn senator, (alta) de la un domn deputat, (alta) de la un domn secretar general, (alta) de la o damă venerabilă... (altele) vedeți! vedeți!

DIRECTORUL Fie!... ia să vedem ce dorește d-nu senator... (deschide plicul.) Să angajăm pe o tânără debutantă... (aruncă scrisoarea, deschide alta.) D. deputat?... altă debutantă... d. secretar general?... altă debutantă... Să vedem acuma doamna venerabilă... doi debutanți. (aruncă pe rând scrisorile, luând repede altele.) Lojă în stânga... gratis; lojă în dreapta... gratis; două fotoliuri aproape de scenă... șapte galerii... gratis... Gratis! gratis!! gratis!!! (aruncând scrisorile) 'Aide, pleacă.

SECRETARUL Citiți-o și p-asta.

DIRECTORUL (citind) „Domnule director, deoarece toate administrațiunile publice fără excepțiune au locuri gratuite și permanente la teatru, vă rog să nu ne uitați.” (vorbind.) De la cine mai e și asta ?

SECRETARUL De la Muntele de pietate.

DIRECTORUL Doamne ferește. E ursuzluc. Haide pleacă.

SECRETARUL Dar răspunsurile? Așteaptă răspunsurile.

DIRECTORUL Ieși. (secretarul iese, către regizor.) Sună, d-le! nu mai avem vreme de pierdut cu mofturi! Trebuie să începem. (regizorul sună; apar artiștii; în mijlocul lor, Profesorul cu servieta la subțioară.)

PROFESORUL Da, doamnelor și domnilor, precum am plăcerea să vă demonstrez de o oră și jumătate, știința frumosului este tot așa de exactă ca și matematica. Precum când zic două plus două egal patru și patru minus una egal trei, fac o afirmare care obligă pe orice subiect să-i dea fără rezervă confirmarea.

D-na ALEXANDRESCU (cască cu mare zgomot) (Râsete)

PROFESORUL Să mi se permită o mică digresiune. Nu voi să spun malițiozități asupra acelor persoane care, din nenorocire, orele destinate repauzului nopturn și le consumă în petreceri mai mult sau mai puțin per-nicioase pentru sănătatea corpului și a spiritului, fiindcă aici (subliniind ironic, în pofida d-nei Alexandrescu) după toate aparențele, nu poate fi caz de bănuială... (Alexandreasca, mutră.) Sper însă că doamna care a căscat acum a treia oară...

D-na ALEXANDRESCU (înțepată) Ei ce? De trei ori... la fiecare jumătate de ceas o dată (către camarazi) ca doftoriile de insomnie... (râsete.)

PROFESORUL (o privește cu desconsiderare o clipă, apoi urmează) Doamnelor și domnilor, se înșeală cine crede că Estetica este un cuvânt pe care l-am avea moștenire de la filozofia antică. Nu! el este de dată relativ foarte recentă; e un cuvânt forgé, un cuvânt creat de celebrul filozof german Baumgarten, discipolul ilustrului Wolf, mort în 1762...

D-na ALEXANDRESCU (stăpânindu-se să nu caște) Dumnezeu să-l ierte.

PROFESORUL (fără să-i dea vreo atenție) E destul să spunem că Estetica este acea ramură a științelor înalte, care are de obiect vastul imperiu al Frumosului.

D-na ALEXANDRESCU Nu mai pot! Trebuie să iau o doză. (cască foarte zgomotas, râsete generale.)

PROFESORUL Ah! c'est trop !

D. BULFINSKY D-nă Alexandrescu, este un bun și frumos obicei străbun ca înainte de așezarea într-o casă nouă, să chemăm un preot să ne facă o sfeștanie... Noi deschidem aci un templu muzelor profane! și de aceea am chemat și un sacerdot al artei și al științei (arată pe Profesor, care surâde, e măgulit) să ne facă o conferință ca un fel de sfeștanie. 

D-na ALEXANDRESCU Știu, dar sfeștania ține câteva minute, nu două ceasuri.

PROFESORUL În fine.

TOȚI A! 

PROFESORUL Estetica, fiind o știință exactă, arta nu poate fi lăsată pe mâna celor nepreparați științificește... Nu știi dreptul, nu poți fi avocat, ori magistrat; nu știi medicina, nu o poți exercita; nu știi Estetica nu poți profesa o artă. Arta are nevoie de controlul, de solicitudinea, de protecția Statului...

DIRECTORUL (reintră urmat de un frizer; arătând pe profesor) Uite d-le! uite cap! uite ce-mi trebuie... (Frizerul consideră și studiază de aproape capul Profesorului.)

PROFESORUL (către frizer) Pardon... (către artiști.) Încă două cuvinte și termin. De aceea eu am fost totdeauna pentru monopolizarea artelor și mai ales a teatrului de către stat... și cum s-a schițat un proiect de lege... Dați-mi voie (scoate din buzunar note) să vă citesc articolele fundamentale. Art. întâi... (toți se uită la ceas.)

DIRECTORUL (foarte plictisit) Domnule Profesor, mă iertați... e de prisos... Trebuie să-ncepem!

PROFESORUL Înțeleg, dar în orice caz, ca să facă cineva artă îi trebuie...

DIRECTORUL Îi trebuie... îi trebuie ceva despre care sunt sigur că ai uitat să pomenești în proiectul d-tale... îi trebuie... talent...

PROFESORUL Talent, talent... Dar ce e talentul?

DIRECTORUL Vai! d-le, eu nu știu acuma unde mi-e capul și d-ta îmi ceri să-ți fac definiții filozofice...

PROFESORUL Ba nu! Sunt curios să știu ce este după d-ta talentul.

DIRECTORUL Îți spui... Dar pe urmă, îmi dai drumul?... Talentul este un accident din naștere. Din fericire, e un accident rar. Ei! fiecare la locul său... mai avem cincisprezece minute. Începem! Începem!