Scena IV

JUPÂN DUMITRACHE, NAE IPINGESCU, apoi SPIRIDON

JUPÂN DUMITRACHE: Știi (se îneacă de emoție), mă stăpânesc, adică-i vorbesc cu perdea, nu voi să-i isplic lucru formal, ca să n-o rușinez.

IPINGESCU:Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e dânsa...

IPINGESCU: Coana Veta? Rușinoasă,... mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE (plimbându-se agitat): Adică chiar în casa mea să nu pot eu pune mâna pe bagabontul? Că n-a avut pe unde ieși; altă scară nu mai are casa. (strigă.) Spiridoane! Chiriac! Chiriac! Spiridoane!

SPIRIDON (vine din dreapta, cu părul vâlvoi, sculat zăpăcit din somn): Ce-i porunca, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Porunca? Vino să-ți dau poruncă. (îl ia de păr.)

IPINGESCU: Hahahaha! Dă-l, dă-l cățeaua!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi parcă ne-a fost vorba, musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când mă-ntorc acasă! Na poruncă! Na poruncă! Mai na poruncă! Să-ți mai treacă de piroteală!

SPIRIDON (plângând): Auliu, jupâne, auliu! Ce ți-am făcut eu, jupâne, dacă am dormit?

IPINGESCU (strajnic cătră Spiridon): Pentru ce nu ești prezent la apelul nominal?...

SPIRIDON: Auliu! (se jelește.)

JUPÂN DUMITRACHE: Taci! Unde-i Chiriac?

SPIRIDON (fugind într-un colț): Nu știu...

JUPÂN DUMITRACHE (se repede la el; Spiridon fuge): Da' să mănânci și să dormi știi?

SPIRIDON: Doarme în odaia dumnealui, jupâne.

JUPÂN DUMITRACHE: Doarme? Toți dormiți, dormire-ați somnul ăl lung! Pâinea știți să mi-o mâncați. Cheamă pe Chiriac degrabă... mergi!

IPINGESCU (cătră Spiridon, bătându-i din picior): Urgent! (Spiridon iese degrab' în stânga.)

JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac! Chiriac!... Eu arz în foc și toți trag la aghioase! Eu arz de onoarea mea de familist și lor de somn le arde... Chiriac!