Note
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-1)
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-2)
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-3)
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-4) Corespunde preceptului biblic: “Cine are urechi de auzit să audă!”
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-5) Confuzie, ilustrând pretențiile de cultură ale lui Cațavencu. Formula aparține, de fapt, lui Machiavelli. Gambetta, om politic francez chiar din acea vreme, era însă mai cunoscut eroilor lui Caragiale.
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-6) Pânză subțire de bumbac
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-7) Este vorba despre plebiscitul inițiat de Al. I. Cuza și M. Kogălniceanu în 1864, prin care s-a aprobat reforma agrară.
-
[
↑
](https://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdută#cite_ref-8) Începutul stâlcit al maximei latine: “honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere” (să trăiești cinstit, să nu păgubești pe nimeni, să dai fiecăruia ce e al său)