III

Ați avut vreodată imprudența să susțineți că liberalii sunt tot atât de inepți pe cât sunt de răi? Mușcați-vă limba și vârâți-vă mințile'n cap: nu se pronunță cineva așa de usor asupra unui mare partid. 

Ia să vedem. 

Până la deschiderea Camerelor, toată lumea credea că chestiunea Ghenadie era o chestiune foarte gravă, a cărei soluție întrece imaginația celui mai fertil reporter. 

Câte combinațiuni n'am făcut eu însumi, căutând o soluțiune la întrebarea: ce se face cu monahul Ghenadie? 

Mai întâi gândeam: hotărât, colectiviștii n'au altă scăpare decât să se împace cu monahul; să-l reintegreze în scaun, cerându-i scuze de reaua lor purtare, și făcând o solemnă și creștinească retractare a mișeleștilor lor calomnii. Apoi, apelând la patriotismul lui, să-l roage călduros a renunța numaidecât de bună voie la scaunul arhipăstoresc, pentru a da nenorocitei afaceri o încheiere cu caracter de împăcăciune sinceră și leală de ambele părți, iar nu cu caracter de biruință dintr'o parte - lucru ce ar fi fost din cale afară păgubitor dignității puterii Statului, îndestul de compromisă prin dibăcia d-lui Dim. Sturdza. 

Dar, venind la această din urmă idee, mă gândeam la uzurpatorul Macbeth, înglodat atât de adânc în calea relelor, încât îi e mai greu să se'ntoarcă înapoi decât să meargă'nainte din ticăloșie în ticăloșie. 

A făcut-o? - a făcut-o... Ce-i mai rămâne față cu încăpățânarea, cu atât mai primejdioasă, cu cât e mai dreaptă, a victimei? 

Să se umilească, în metanii, în fața caterisitului? Să îngenunche înaintea unui om, fie acela chiar un sfânt martir, prestigiul puterii timporale? Să facă din Căldărușani o Canossă? 

Nu. E o crimă ce s'a făcut cu Ghenadie! Dar rațiunea de Stat poate uneori scuza o crimă, mai ales atuncea când reparațiunea ei ar putea sdruncina mai rău Statul decât a făcut-o ea însăși. 

Această din urmă conjectură mi se păru alaltăieri aproape realizată, când aflai că guvernul are de gând să reteze nodul gordian: să convoace sâmbătă mare colegiu electoral și fără vorbă multă, să dea un urmaș lui Ghenadie. 

Mi-am zis atunci: ticăloși, dar nu pe jumătate - ticăloși întregi. Și așa tot e bine. 

În sfârșit, sâmbătă o să strigăm: habemus... papas, în loc de papam! Atât mai bine! se va dovedi că partidul colectivist este, pe lângă altele, și consecvent. 

Colectiviștii, se știe, puseseră odinioară de gând și promiseseră să suprime una din mitropoliile țării și să declare pe cea din Iași singura mitropolie a Bisericii autocefale române. Ei! au văzut oamenii că nu-și pot îndeplini promisia în sensul acesta, și atunci fiindcă ei fuseseră contra a două scaune, s'au gândit așa: de vreme ce nu se poate să avem un singur mitropolit, nu vom avea nici doi - vom avea trei. Și astfel, pe sâmbătă, eu, naivul, speram să avem un mitropolit la București, unul la Iași și altul la Căldărușani - acesta, special însărcinat a ține corespondența și relațiile oficiale ale Bisericii noastre cu Bisericile române surori... 

Habemus papas... 

Își închipue oricine cu ce legitimă nerăbdare așteptam mesajul... Mă rog, ați văzut mesajul. 

Nu; sunt fenomenali colectiviștii! 

Când eu îmi băteam capul de grija lor, ei găseau mijlocul pe atât de ingenios pe cât de simplu pentru a potoli spiritul public, pentru a liniști lumea românească întreagă care fierbea de neastâmpăr și se pierdea în conjecturi, așteptând rezolvirea afacerii Ghenadie. 

Ei bine, ne-o dă mesajul, această mult dorită rezolvire. 

Ghenadie? ... 

Mitropolit? ... 

Dar astea sunt născociri absurde, ieșite din imaginația bolnavă a lui Fleva... Putem noi oare vorbi de așa absurdități în mesaj? Mitropolit? ... care mitropolit? 

Ghenadie? ... dar Ghenadie nu există. - Să nu vorbim prin urmare de loc de Ghenadie. 

Ș'apoi să mai spuie că d-nii colectiviști nu sunt ingenioși! Mă rog. 

P.S. - În ultimul moment, aflu dela câțiva colectiviști de frunte că alaltăieri luni niște bande conservatoare, sub ochii armatei și ai poliției, făcute prizoniere, au avut îndrăzneala să atace Universitatea din București, să stâlcească pe studenții cari se găseau în sălile de cursuri și să devasteze edificiul. 

Ceva mai mult, bandele îndrăznețe ale conservatorilor au mers cu infamia până la a forța pe d. Paul Stătescu, polițaiul capitalei, și pe directorul poliției, cari plângeau de ciudă, să se pună în fruntea mișeleștilor lor isprăvi. 

Toate acestea, apropos de ce, credeți? 

Apropos de chestiunea Ghenadie. 

Așa se simplifică sub un guvern inteligent toate chestiunile complicate.