Notă

În momentul când cronica mea este deja culeasă la tipografie, un amic îmi spune că i se cam pare a fi citit odată o novelă ceva cam așa. 

Acum e prea târziu ca să mai schimbi subiectul.

Nu voiu putea fi acuzat de plagiat, căci mai la urmă subiectul nu e atât de important în arta cât este de importantă tratarea.

Vedeți, de exemplu, în pictură sau în sculptură de câte ori nu s-a tratat același subiect, fie profan, fie sacru, de diferiți artiști, și n-a mai făcut nimeni gură.

Am încercat dar și eu să tratez în modul meu original un subiect pe care poate l-a tratat și un altul, de unde știi? poate am avut norocul să fac mai bine.

În fine, orișice puteți zice de novela mea! un lucru rămâne netăgăduit: ce stil! ce limbă! ce limbă românească! Ei? Apoi, dacă e limba frumoasă, ce mai poftiți?...